Un tânăr călătorea prin pustiu atunci când a dat peste un izvor de apă rece și limpede precum cristalul.
Apa era atât de dulce și de limpede încât a decis să umple cu apă plosca sa din piele de camila pentru a-i duce apă învățătorului său, un bătrân înțelept dintr-un sat îndepărtat. După o călătorie de patru zile, tânărul a ajuns și i-a oferit apa bătrânului. Bătrânul, luând o gură de apă, a zâmbit cu căldură și i-a mulțumit fostului său ucenic pentru apa dulce și răcoritoare.
Tânărul s-a întors în satul său plin de bucurie în inima sa pentru fapta pe care tocmai o făcuse. Mai târziu, bătrânul înțelept i-a permis unui alt ucenic să guste din apă. După o singură înghițitură acesta a scuipat-o imediat spunându-i bătrânului cât de groaznică este. Se pare că apa cea cristalină și răcoritoare devenise stătută din cauza recipientului de piele vechi. Ucenicul l-a provocat pe profesorul său spunându-i :
“ Învățătorule , apa groaznică. De ce te-ai prefăcut că-ți place?”.
Învățătorul a răspuns :
“Tu ai gustat doar apa. Eu am gustat darul în sine. Apa a fost pur și simplu doar recipientul unui gest de bunătate și nimic altceva nu ar putea fi mai dulce!”.
Morala: Putem înțelege cu adevărat aceasta lecție în momentele în care primim daruri inocente pline de iubire din partea copiilor mici. Fie că este vorba de un desen pe o coală de hârtie sau de o figurină din plastilină , răspunsul natural și corect ar fi cel de apreciere și de recunoștință, deoarece ne place ceea ce reprezintă darul în sine. Din păcate, cei mai mulți adulți și cei mai mulți copii apreciază valoarea lucrului în sine și nu sentimentul purtat de darul respectiv. Ar trebui să ne reamintim și să-i învățăm pe copiii noștri despre frumusețea și puritatea sentimentelor și a exprimărilor pline de recunoștință. La urma urmei, toate cadourile din inimă pleacă din același loc, din inimă. Data viitoare când primești un cadou, indiferent de cât de mic ar fi, amintește-ți de iubirea din spatele cadoului și nu-l judeca după aspectul său!