În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:

 ”Trebuie să-ţi vorbesc”.

 Ea a dat din cap şi a mâncat calmă.

 Am văzut durerea în ochii ei… acea tristeţe care îmi blochează gura. Mi-am facut curaj şi i-am spus:

 ” Vreau să divorţăm ” .

 Ea, dezgustată de întrebarea mea a spus încet:

 ”De ce?”.
În acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toată noaptea. Eu ştiam ca ea voia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut răspunde. Îmi pierduse inima din cauza altei femei, Ana. N-o mai iubeam așa de mult pe soţia mea. Eram aşa de trist…
M-am simțit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care spunea ca soției mele i-ar rămâne casa, mașina și 30% din magazin. Atunci când a văzut actul de separare l-a rupt într-o mie de bucăţi : 

”Cum, am petrecut zece ani din viața noastră împreună și acum mă lași pentru alta?!”.
Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine, pentru toate energiile, dar nu am putut face altceva… acum o iubesc pe Ana. Dintr-o dată soția mea a început să urle şi a plâns încontinuu. Era furioasă şi dezamăgită. Ideea de divorţ a inceput să devină realitate.
Ziua următoare m-am întors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor, scria. Nu am mâncat nimic la cina și m-am dus la culcare. Eram foarte obosit dupa o zi petrecută cu Ana. În noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou. M-am întors şi am continuat să dorm.
Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine cu niște condiţii pentru a accepta divorţul. Nu a vrut casa, nu a dorit nici mașina și nici magazinul. Mâine începea o nouă lună. În acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Raţionamentul său a fost simplu:

” Fiul nostru are examene în această lună și nu trebuie să-l îngrijorăm cu problemele noastre.

” Am fost de acord. Cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere:

 ” Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriți. Atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună, în fiecare dimineaţă trebuie să mă iei în brațe până la ușa de ieșire ”.
Am crezut că și-a pierdut mințile, dar am fost de acord. I-am povestit Anei. Ana a început sa râdă spundând:

 ”Indiferent ce trucuri a inventat soţia ta, spune-i că ești al meu”.
De mult timp eu și soția mea nu am mai avut o lungă “confidenţialitate”. Aşa că, atunci când am luat-o prima zi in braţe, am fost atât jenat… dar fiul nostru era în urma noastra și ne aplauda spunând :

 ” Tată ești tare, ai luat-o pe mama în braţe”.
Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea. Am mers zece metri cu soţia mea în braţele mele . Ea a închis ochii şi a spus încet:

”Nu-i spune nimic despre divorţ, te rog” .

 Am fost de acord. Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la muncă.
A doua zi am fost mai relaxat. Ea se sprijinea pe pieptul meu. Am simțit parfumul ei pe bluza mea. Mi-am dat seama că a trecut mult timp de când nu m-am mai uitat la ea… am realizat că nu mai e atât de tânără… câteva riduri pe fată, fire de păr albe…! M-am intrebat:

 “ce am făcut de am transformat-o, astfel?”
A patra zi, luând-o în braţe cum se întâmplă în fiecare dimineaţă, am simţit că intimitatea s-a întors la noi. Aceasta a fost femeia care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil… Simțeam că urma să ne apropiem mai mult şi mai mult. Nu am spus nimic din respect pentru Ana.
În fiecare zi mi-a fost mult mai uşor să o ridic și luna a trecut repede. Credeam că am fost obișnuit să o ridic şi pentru că in fiecare zi care a trecut o simțeam mai lejeră. Într-o dimineaţă ea a fost indecisă cu ceea ce să poarte. A încercat totul şi a zis:

 ”Hainele îmi sunt mari”. Mi-am dat seama că ea a pierdut în greutate. Deci, de accea era așa de uşoară. Am realizat brusc că a fost în depresie… prea multă durere şi suferinţă. Fară să imi dau seama am atins părul ei. Fiul nostru a intrat brusc în camera şi a spus:

 ”Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea în brate și am simțit un fior care a schimbat modul în care vedeam divorțul. Am început să o iau ca prima dată când am luat-o acasă, atunci când ne-am căsătorit. Am vrut să plâng. Ultima zi am facut același lucru și a spus:

” Nu mi-am dat seama că mi-am pierdut intimitatea cu tine”.
Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu mașina. Soția mea a rămas acasă. M-am dus la muncă, dar la un moment dat am trecut prin fața casei Anei. M-am oprit şi am fugit în sus pe scări, ea mi-a deschis uşa şi i-am spus:

 ” Iartă-mă , dar nu vreau să divorţez de soţia mea. S-a uitat la mine şi a spus:

 ”Eşti nebun? ”

 I-am răspuns:

” Nu, e doar că îmi iubesc soţia. A fost un moment de plictiseală și rutina în care ne-am îndepărtat, dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii. Azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie să o fac pentru tot restul vieții mele!”
Ana mi-a dat o palmă si mi-a închis ușa în față. Am plecat repede, am condus şi m-am oprit la un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandati sa scrieti pe bilet? ”. „ Nu imi pasă de nimic, dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea, până ce moartea ne va desparti! “

firi și fata de la magazin m-a intrebat:

 ”Ce vreți să scrieți pe bilet ?"

"Nu îmi pasă de nimic, doar să te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea, până ce moartea ne va despărți! “

Am venit degrabă acasă, am urcat scările şi am fugit sus în cameră, fericit şi cu un zâmbet pe buze. Dar soţia mea era întinsă pe jos… moartă. Ea lupta împotriva cancerului, iar eu, în loc să îmi dau seama ce se întâmplă, am fost ocupat cu Ana.
Soția mea îmi ceruse acea perioadă de timp, pentru că ştia că era pe moarte. Însă, pentru că fiul nostru să nu sufere traume, trebuia să-i rămână imprimat în memorie că are un tată minunat şi o mamă iubitoare.
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie… nu casă… nu mașină… nu bani. Acestea sunt lucruri trecătoare, care par să creeze o viață frumoasă și o căsnicie perfectă. Să încercăm întotdeauna să ne păstrăm căsnicia fericită. Întotdeauna să ne amintim prima zi a acestei frumoase povești de dragoste. Uneori nu ne dăm seama de ceea ce avem până când nu îl pierdem….